Back to school
Fiind subiectul cel mai fierbinte în aceste zile dorim să venim cu un ton pozitiv, fară să fim părtinitori și doar alături de copii
Câtă cerneală a curs pe acest subiect… câte degete au tastat necontenit despre anul scolar 2020 – 2021. Fiecare a simțit nevoia să își expună punctul lui de vedere, frustrările proprii sau pur și simplu a vrut să se facă auzit.
Este o temă sensibilă și nu poate să nu stârnească reacții. Reacțiile pe care mi le doresc eu sunt cele pozitive, constructive.
Școala este despre elevi și activitățile pe care ei le întreprind pentru învățare. Orgoliile părinților nu ar trebui luate în calcul. Cel puțin nu acum.
De pe la noi, si de pe la altii adunate
Multe voci, destul de vehemente au fost indignate de faptul că începutul de an nu mai e ce a fost. Pentru cine? Pentru elevi, ceremonia de deschidere în care vorbeau și directorul și preotul și prefectul dacă era o școală mai luminată, sau dacă chiar erai norocos venea Președintele țării, nu era decât o mare plictiseală fără sens.
Să stea în curtea școlii, încolonați pe clase și grupe, ca niște exponate la târg, nu reprezenta pentru copii niciun prilej de bucurie. În schimb, părinții își puteau etala fericirea familială, costumul impecabil și noul ceas luat la reduceri de la Bulgari.
În țările europene, că tot vrem o țară ca afară, nu există așa o demonstrație. Profesorii nu primesc flori pe care mai apoi să le dea vecinilor pentru că nu au unde să le puna în casă. Elevii merg singuri la scoală, pentru că este dedicată lor, nu părinților.
Nu îmi doresc să fac un elogiu școlilor din Germania sau Austria, doar voiam să subliniez relaxarea părinților și implicarea la nivel de susținere a copiiilor, nu trăirile somatizate din România.
Nimic nu e perfect. Nici sistemul nostru de învățământ, nici noi părinții, și uneori Mercur e retrograd.
În același timp, un sistem beteag așa cum e al nostru a reușit să scoață niște somități. Elevi ce ne-au purtat drapelul pe meleaguri îndepărtate, reprezentandu-ne țara la multe Olimpiade, de matematică, chimie, fizică și multe altele. Nu este meritul școlilor, veți spune. Perfect adevărat. Atunci e doar meritul copiilor și al părinților care au sprijinit o evoluție atât de spectaculoasă.
Aveți încredere în copiii voștri că se vor adapta. Nu noi că părinți trebuie să ne adaptăm. Ci EI! Haideți să facem un pas înapoi și să îi lăsăm să ne uimească cu ce sunt ei în stare.
Omenirea a trecut prin încercări grele de-a lungul istoriei. Școală s-a făcut și în timp de holeră, de ciumă și de război. Școală se va face și de acum înainte. Cum? Vom vedea.
Să nu uităm că stă și în puterea noastră să înclinăm balanța
Copiii au nevoie de interacțiune umană, au nevoie de alți copii pentru o dezvoltare armonioasă. Au nevoie de activități în aer liber, de contact cu natura, de interacțiune cu animale.. Dar au nevoie și de contact cu tehnologia. Pentru asta, nu aducem în apartamente nici văcuțe, nici găini, ci încercăm să îi ducem pe copii să le observe în mediul lor sau dacă este posibil la bunici, la țară, să dea boabe la rațe și gâște.
Tehnologia face parte din viața noastră, a tuturor. Implicarea noastră că părinți este mai mare în aceste vremuri, pentru că trebuie să fim mult mai atenți la balanța timpului petrecut în fața tabletei și jocului în aer liber.
Grupurile de părinți se pot sprijini în crearea de activități pentru copii în care aceștia să interacționeze mai mult fizic. Prieteniile așa se formează, prin joacă.
Mi-ar plăcea să știu, cum organizați voi timpul copiiilor voștri în aceste vremuri.
Și ca notă de încheiere, pentru că așa cum am promis la început, tonul este unul pozitiv, într-un an al încercărilor și provocărilor, haideți să găsim modalități să îmbunătățim situația, împreună.